In miezul noptii..Alaturi doar de umbra mea

Stranuta.Dabia intrase in cafenea ud leoarca din cap pana-n picioare observand cum nu mai era aproape nimeni in cafenea,decat angajatele.Cerul se lumina,in timp ce fulgerele si tunetele incercau sa-l sperie pe tanar,insa acesta era mult prea ingandurat ca sa le acorde pana si cea mai mica atentie.Se aseza la o masa,rezemandusi capul de sticla geamului in timp ce privirile sale cazura asupra cerului care se oglindea perfect pe sticla ferestrei,in timp ce stropii de plaoie bateau din ce in ce mai tare,vrand parca sa ajunga la tanar.
"Cine-ar fi crezut?Dabia ora 11..ma intreb daca.."
De-odata isi intrerupse firul gandurilor trecandusi mana pe frunte.Parul sau era inca ud,fara sa mai vorbim si despre hainele lui.Stranuta,incercand sa-si ia o cafea fierbinte cu lapte.

"Nu se poate! FIrar! Firar! FIRAR! " gandesc, fugind nervoasa prin ploaie. Intr-un moment de disperare, reusesc sa vad o cafenea chiar in fata mea. " SUnt salvata! " . Fac un gens nu tocmai potrivit situatiei: zambesc.
Deschid brutal usa, intrand ca un vartej inauntru.